`Domnul a vrut ca Îngerul să mi se arate sub formă sensibilă ochilor sufletului meu. Nu era deloc mare, ci mic și foarte frumos; după fața lui înflăcărată, puteai recunoaște pe unul dintre acele spirite de o foarte înaltă ierarhie care, pare-se, nu sunt decât flacără și iubire…
Vedeam în mâinile acestui înger o săgeată lungă care era de aur, și al cărei vârf din fier avea în extremitatea lui o mica flacără. Din timp în timp, mi se părea că se aruncă și, de-a curmezișul inimii mele, o înfige până în măruntaie; și retrăgând-o, mi se părea că mi le scoate cu această săgeată lăsându-mă cuprinsă toată de iubirea lui Dumnezeu. Durerea acestei răniri era atât de vie încât imi provoca suspine ușoare… dar în același timp acest indicibil martiriu mă făcea să gust cele mai suave delicii.
Cu toate că trupul nu înceta să participe în gradul cel mai înalt, aceasta nu era o suferință corporală, ci una complet spirituală. Exista atunci între suflet și Dumnezeu un schimb de iubire atât de suav încât îmi este imposibil să-l exprim în cuvinte…
În zilele în care mă aflam în starea aceasta, aș fi vrut să nu mai văd nimic, să nu vorbesc deloc, să mă cufund cu cât mai mari delicii în suferința mea, pe care o consideram drept o glorie cu totul superioară tuturor gloriilor create.”
Jean Soulairol – Sfânta Tereza din Avila
Destul de frapantă asemănarea dintre acest înger ”de flacără și iubire” și zeul Cupidon sau Amor la romani; și zeul Eros la greci.
